Încep prin a scrie pentru prima oară în acest blog într-o seară de 11 februarie.  Simt nevoia sa ma exprim liber într-o lume care nu este liberă ci maevrată de meschinătatea banului şi a răutăţii. Poate mă ştiţi cei care îmi veţi deschide această ''capodoperă''. Sunt un rebel nebun pierdut în timp şi spaţiu, fără drum de întoarcere, maniac de jeans, whisky, ţigară, chitară şi foarte multă iubire. Dar lauda de sine nu miroase a bine, aşa că vă las pe voi să ma descrieţi aşa cum mă ştiţi ca sunt. Zilele acestea de vacanţă au fost foarte liniştite, le-am simţit din plin. Dar am simţit cum in juru-mi pluteşte întreaga-mi natură. Dar în acelaşi timp am simţit un fior care îmi  sugea întreaga existenţă: singurătatea...